IULIU MOISIL: Nascut in 19 mai 1859, Nasaud - mort in 28 ianuarie 1947, Nasaud. A urmat scoala primara centrala sau norma locala si de asemenea si liceul graniceresc intre 1871-1879, apoi se inscrie la Politehica din Viena unde a studiat chimia industriala (daca nu cumva sectia de stiinte naturale a Universitatii, caci documente certe, diploma, nu exista).

A fost membru al Societatii studentesti "Romania Juna" si un harnic si devotat acesteia. Dupa anii petrecuti la studii s-a intors la Nasaud in 1885, dar indata a trecut Carpatii in Bucovina si la inchiderea unei lungi calatorii si prin Moldova, la renumitele manastiri, a ajuns la Bucuresti, iar din anul 1886 incepuse sa functioneze ca profesor la Gimnaziul de baieti "Radu Greceanu" din Slatina pana in 1894, de unde a fost transferat la Gimnaziul "Tudor Vladimirescu" dinTargu Jiu si la numai un an a fost numit director, incepand o opera de organizare si inaltare a scolii in plan instructiv si educativ, asezandu-i drept temelie munca si moralitatea vietii si desfasurand concomitent o vasta activitate culturala si sociala in localitate si jur.

in 1895 a intemeiat si condus pana in 1899 revista "Amicul tinerimii" pe care o va continua cativa ani si dupa mutarea in Bucuresti, atragand intre colaboratori nume ca George Cosbuc s.a. A lansat idei si initiative economice pentru prosperitatea vietii materiale a populatiei nevoiase si a infiintat Banca populara "Cerbul", coducand-o.

A fost intre fondatorii si a lucrat pentru Muzeul Gorjului (ca dupa patru decenii sa se numere printre cei cativa care au fondat Muzeul Nasaudean). O veche pasiune si dorinta a lui s-a realizat la 9 Octombrie 1900 cand in Targu Jiu s-a infiintat (prima) scoala de ceramica romaneasca, izvorata din traditiile artei populare si pentru satisfacerea nevoilor artistice sociale, in 1906 s-a mutat la Bucuresti activand in diverse planuri pana in 1931.

A inceput prin a lucra petru Expozitia generala romana de la Bucuresti din 3 906 dupa care a trecut secretar al Muzeului de etnografie si arta populara (1906-1910), apoi a fost numit sa conduca Muzeul Pedagogic al Casei scoalelor din Bucuresti. A fost prezent la toate actiunile culturale si patriotice ale ardelenilor stabiliti in Romania si foarte angajat in problemele legate de Unirea cea Mare. A conferentiat si a scris mult, de-atunci si toata viata, colaborand la "Buletinul Societatii Romane de Geografie", "Convorbiri literare", "Arhivele Olteniei", "Arhiva Somesana", "Vatra" s.a. Pensionandu-se, dupa un timp, avea 72 de ani, in 1931 s-a reintors la Nasaud si a inceput ultima etapa a activitatii sociale, cea mai bogata si interesanta, intemeindu-se indata acel muzeu local, conducandu-1, si apoi onorific conduse si Arhivele Statului, multi ani fiind si director al despartamantului "Astra", redactand cele mai importante studii de istorie sub genericul "figuri graniteresti" ce le va inmanunchia in doua volume, ca impreuna cu tot ce a facut sa-i aduca recunoasterea meritelor si faptelor harnicului carturar si intelectual, si onoarea lor.

Din lista foarte bogata a ceea ce a tiparit prin reviste, colectii sau separat se exemplifica prin: Figuri graniteresti nasaudene, voi. I, Bistrita, 1937; vol.ll, Bistrita, 1939; Constiinta nationala si eroismul graniterilor nasaudeni, Bistrita, 1938; Catalogul detaliat al diapozitivelor (fotografii diafane pe sticla) a Muzeului pedagogic, Bucuresti, 1914; Arta decorativa in ceramica romaneasca, Bucuresti, 1931; Romanii ardeleni din vechiul regat si activitatea lor pana la razboiul intregirii neamului, Bucuresti, 1929; traducere: Roy Chapman Andrews, Pe urmele omului primitiv, Bucuresti, Editura Universul35. Academia Romana, la propunerea lui Dimitrie Gusti, in sedinta din 24 mai 1943 1-a ales MEMBRU DE ONOARE