NICOLAE DRaGANU: Nascut in 18 februarie 1884, la Zagra, jud. Bistrita-Nasaud - mort in 18 decembrie 1939, Cluj. scoala primara a urmat-o in localitatea natala si norma din Nasaud, dupa care a trecut la liceu si a fost elev intre 1894-1902. Pentru studiile universitare s-a inscris la Facultatea de litere din Budapesta, ca bursier al Fondurilor graniceresti, si imediat dupa absolvire a obtinut doctoratul.

A depus si examenul de profesor in specialitatea latina, greaca si romana, si in anul scolar 1906/'7 a fost ales suplinitor, apoi din 1908 profesor ordinar definitiv la Gimaziul superior romanesc din Nasaud. inca din 1917 cand a fost numit docent la Catedra de limba si literatura romana de la Universitatea maghiara din Cluj, unde dupa Unire, devenind romaneasca, va lucra si va urca toate treptele didactice si administrative, inclusiv rector, slujind-o pana la moartea survenita timpuriu.

De tanar a inceput activitatea stiintifica, mai ales in domeniul lingvisticii, pasionat deopotriva si de cercetarile filologice. Colabora la "Trasilvania", la anuarul liceului, la reviste maghiare de specialitate si mai tarziu i se tiparise Doua manuscripte vechi... de catre Academia Romana. A fost coautor la Istoria scoalelor nasaudene, 1913.

O ampla cercetare stiintifica intreprinde ca universitar scriind unele carti fundamentale pentru cultura si istoria noastra, cum este Romanii in veacurile IX-XIVpe baza toponimiei si onomasticii, 1933, sau altele de inalta specialitate ca Elemente de sintaxa a limbii romane si Istoria sintaxei (tiparite postum, 1945).

Dupa Unire, in 4 iunie 1923, Academia Romana 1-a ales MEMBRU CORESPODENT26, iar in sedinta din 20 mai 1939, la propunerea lui Sextil Puscariu, a fost desemnat MEMBRU ACTIV; fara sa fi avut ragazul sa-si tina discursul de receptie.